So disappointed...

Zilele astea e nebunie in capul meu. Scoala imi ocupa majoritatea energiei (ca sa nu zic timp). Dupa 4 ore in care vorbesc cu peretii am nevoie de cel putin 2 de repaus (care saptamana asta rar s-au concretizat in ore de somn), peste care am sarit cu ajutorul nessului cu cola si a 3in1-urilor. Vad ca experienta din anii anterior nu m-a invata nimic si imi doresc ca toti elevii mei sa fie foarte buni (cer prea mult?), ba chiar am lasat mai jos stacheta, in ideea ca macar asa o vor atinge mai multi. Fara cooperarea parintilor nu pot sa fac nimic, atata timp cat unii isi trimit copiii la scoala exact ca pe niste oi la pascut.... De la inceputul anului (ca in fiecare an) mi-am cumparat  vreo 10 caiete tip 2 si vreo 10 pixuri pt prietenii mei mai colorati; caci nu e vina lor, ci a parintilor. Insa nu numai tiganii sunt problema; nici ceilalti nu isi verifica deloc odraslele, care au inceput sa nu-si mai faca temele. Dictarile sunt un dezastru zi de zi si simt ca 1 an am muncit degeaba si in continuare muncesc in zadar, nereusind sa cladesc nimic.E un sentiment tare neplacut sa vezi ca munca ta nu da roade, mai ales cand stii ca ti-ai dat sufletul sa iasa ceva bine. Sunt zile in care nu apuc sa mananc un sandwich, in fiecare pauza trebuie sa fac ceva, daca nu corectez ceva, trebuie sa xeroxez ceva, sa "detensionez" relatiile conflictuale, sa... sa.... si ritmul este foarte alert.
Astazi in ora de la 11, dupa ce a trebuit sa tip/urlu de mai-mai sa-mi scot plamanii sa fac inteleasa o afurisita de lectie a inceput sa-mi tiuie o ureche.. Cica tensiune mare sau cam asa ceva. Asa ca daca trece mai mult de 1 saptamana si nu scriu pe blog se stie: am crapat la scoala!
La sedinta cu parintii au venit decat 4-5 parinti! Pe restul ii doare in fund (lucru demonstrat de absenta la majoritatea sedintelor). Ca sa fac tot posibilul, am acceptat  sugestia lor de a tine sedintele duminica, in ideea ca au mai mult timp si vor veni mai multi. Degeaba, aceeasi 4-5 vin mereu.
Daca as fi fost tipul de cadru caruia nu-i pasa, la care timpul trece, leafa merge si care-si numara  zilele si cafelele poate ar fi mai bine pentru mine, insa nu pot! Atata timp cat eu imi dau sufletul in clasa si fac tot posibilul sa aiba rezultate bune vreau sa se vada aceste rezultate! Insa zi de zi ma vad mai sufocat! Si culmea, in clasa I parca erau alti copii.
Nivelul de dezamagire a atins un nivel istoric, am trecut prin mai multe scoli, insa ca in cea unde sunt acum nu am patit nicaieri si incep sa raman fara speranta ca se va indrepta ceva.
Poate nu ar trebui sa ma vait pe blog, insa cum nu am o reteta anume si este un blog personal cred ca pot sa scriu despre starile prin care trec, fie ele pozitive sau negative.

I'm bringing sexy back

Nu stiu ce am facut sa merit asta, insa daca l-am primit, l-am si postat.
Si astfel am ramas cu 1 restanta mai putin la capitolul lepse.
Pare-se ca nu trebuie sa fac nimic in plus, doar sa afisez premiul.

Sunday Delight ~ Neatza!

Sau romanescul "Bunatatea de duminica"(ca bunaciunea parca nu suna ok, nu?) Nu precizez care duminica, insa va asigur ca e buna in orice zi duminica. 
Aaa, sa va zic si ce este? Pai noi ii spunem placinta de/cu visine. De reteta habar nu am, cu execeptia faptului ca se pun visinele pe fundul tavii, apoi ceva aluat de pandispan si cand e gata (culmea) se intoarce cu visina-n sus. Bine, cred ca nu intorsul e mare smecherie, ca din ce am vazut se face asa la mai multe torturi.  E dupa o reteta de la matusa mea, insa prajitura e facuta de mama mea (asa ca pot face rost de reteta). I-am facut poza inainte sa  fie "finalizata", ca apoi s-au mai adaugat niste randulete de frisca, insa am uitat sa-i mai fac poza si versiunii finale. Va mai pot spune ca visinele au fost tinute in congelator, apoi dezghetate si numai bune de folosite. Si da, atata lucru am facut si eu: am cules visinele si le-am scos samburii, de altfel 2 procese fara de care nu se putea face prajitura, insa creditul pentru reusita merge catre mama mea.


Ok, incepand de acum ar fi cazul sa va opriti din a face ca gandacelul de mai sus. Sau poate inca nu....

Sa moara ariciul!

Azi dimineata am dat peste un prieten vechi, cu acre nu ma mai intalnisem de ceva vreme si de care chiar nu mi-era dor....
Ariciul din gat: a se citi o durere puternica in gat, care nu s-a lasat dusa cu una cu doua.
Si cum timp de ceai nu aveam (ca doar nu era sa ma trezesc mai devreme sa-mi fac) m-am multumit cu ceva mentolat luat pe drum (la farmacie deschide la 9). N-avea Golia, asa ca am luat un Air waves sau cam asa ceva, mentolat si ala. Pe moment a mai potolit ariciul, apoi mi-a trecut de-a binelea, numai ca tot am dat pe la farmacie si i-am luat niste Strepsils si Trachisept, ca nu se stie maine dimineata ce musafiri am.
Daca nu se potoleste ii dau un atibiotic peste bot de nu se vede (Ospen parca). Si daca isi cheama intariri am pliculete de Coldrex, Fervex (si altele ce se termina cu ex) pregatite, si cateva pastile de Nurofen forte de la intalnirea trecuta, asa ca: Bring it on!
ps: la dracu', o pastila (pastiluta) d-aia de Strepsils 90 de bani??? WTF? Ce se vede in poza de mai sus a costat aproape 10 lei...

Cum sa-ti personalizezi postarile pe blogspot

Nu sunt cine stie ce expert intr-ale blogspotului, insa daca mi se cere ajutor si stiu cum se face m-am gandit sa impartasesc si cu ceilalti.
Florin (pariuri2009) m-a intrebat printr-un comentariu cum am pus eu la postari acele :reactii".
Cred ca poza este destul de lamuritoare, insa iata si activa pasi:
In design, in dreptul rubricii "postari de blog" se gaseste butonul "Editati", iar de acolo fiecare isi customizeaza cum vrea postarea.
In imagine, unde am pus linie albastra se poate alege orice de catre blogger.
Se spune ca wordpressul e mult mai bun decat blogspotul, insa aceasta platforma a fost prima pentru mine si m-am acomodat si chiar a inceput sa imi placa.
As dori cateva pareri de la wordpress-isti, ce are wordpressul de il face mai bun decat blogspotul? Lucrez si cu wordpressul la serialetari.com si nu mi se pare cine stie schimbare fata de blogspot.

Mi-am dat seama ca

toate lucrurile bune se sfarsesc. Nu, nu neaparat ca o minune tine 3 zile(cum se spune in popor), insa un lucru bun, frumos se va termina cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu, insa daca traim cu aceasta certitudine, cu acest adevar nu vom ajunge nicaieri, asa ca solutia ideala este sa incercam sa profitam de lucrurile bune ce ni se intampla, atata timp cat tin, fara a incerca sa le lungim, deoarece nu vom reusi.
Mi-am adus aminte de acest lucru de la aceasta melodie, pe care o ador si pe care o ascultam in draci pe youtube, cu imagini din Charmed (la scurt timp dupa ce se terminase).
Varianta cu tipul asta nu o stiam, insa suna al dracului de bine, uneori pare ca vorbeste in romana (infratirea limbilor).
Chiar, este cineva in stare sa contrazica acest adevar?
"All good things come to an end"
Daca da, sunt doua variante: fie inca nu este timpul ca acel  lucru bun sa se termine, fie va multumiti cu putin (ceea ce nu e neaparat un lucru rau).
ps: mi-am adus aminte si de asta, un alt adevar dureros...

Cum sa iti programezi posturile pe blog?

Grapefruitul meu preferat (fie el si wordpressian :P) ne-a invatat cum sa programam posturile pe wordpress.
Recunosc faptul ca si eu am mai apelat la aceasta "tehnica", foarte folositoare atunci cand stii ca vei lipsi ceva timp si nu vrei sa ti se duca lipsa.
Asadar, de wordpress s-a ocupat ea, asa ca mie imi revine blogspot-ul. Iata smecheria:
Destul de simplu (si eficient), nu?


Am nevoie de...

o pereche de ochelari cu lentile roz, deoarece pare-se ca viata se vede altfel cu ajutorul acestora.

Everything is beautiful when I'm looking through rose colored glasses

Just another day

Cam asa ar trebui sa arat eu zilele astea, daca as fi  un catelus simpatic, insa cum nu sunt, nu arat chiar asa, insa pastrati doar ochelarii, cu rame dreptunghiulare, nu ovale.
Muncesc zilele astea la afurisitele astea de planificari si camera mea e un dezastru: manuale pe pat, auxiliare pe jos, fise, fisulite, pagini din tot felul de documente, ca sa nu mai zic de desktopul pc-ului, ce e si ametit in ultimul hal, astfel incat habra nu am daca vreau sa vad un anume document si trebuie sa le iau la rand. Si cum toate astea nu erau suficiente, monstruletii de la scoala incep sa-si merite numele, abia astept (mai ceva ca ei) sa se faca ora 12 si sa plec acasa. Cred ca daca mai mai intreaba si maine in timpul primei ore "Cate ore mai avem?" o sa cedez nervos. Serios vorbind, nu sunt departe...Certuri in clasa, batai/harjoneli cu alti copii in pauza si neatenti in timpul orelor: combinatia perfecta. Si astazi cireasa de pe tort: furtul unui stilou, mintit ca nu l-a furat el, desi il banuiam, ca si anul trecut a mai fost prins cu acest obicei. Ca sa evit o scena am jucat cartea increderii: "Sigur nu l-ai luat tu? Sigur nu l-ai incurcat cu al tau?" Cica nu. Apoi a venit azi o bunica cu ganduri detective si glont la penarul lui m-am dus i-am gasit obiectul "crimei". Si da-i cu morala si da-i cu  "maine cu parintii la scoala". Apoi m-am gandit ca .. la ce dracu' sa-i chem? Sa le spun ca baiatu' a furat un stilou? Poate isi iau liber de la serviciu pentru un fleac, desi cu siguranta nu-i va anunta. Si astazi in dezordinea de hartii pun mana si pe fisa cu datele tuturor si-i sun tatal. Normal ca nu-i spusese; tatal normal ca nu a fost mandru si a promis masuri.
Si tot monstruletii mei dau o noua definitie chiulului inca din clasa a IIa. O fetita ieri catre mine: "Nu vin maine la scoala" eu: "De ce?" ea: "Sunt racita!" Cu greu m-am abtinut sa nu ma bufneasca rasul, insa i-am explicat ca deocamdata nu e racita si ca trebuie sa vina la scoala(odata si odata tot am sa raman fara motive). 
Luandu-ma pe mine exemplu: generala si liceu cu note bune spre foarte bune, facultate: aprox 700 lei/luna, altcineva de varsta mea, care a trecut cu chiu cu vai liceul, fara bac... invarte masini second hand si ia cate 3-4 sute de euro la masina. De ce sa-i mai frec eu cu scoala, cand este lucru bine demonstrat ca se poate si fara, ba chiar mai mult, cu toata scoala vine altul si-ti ia postul pe pile si nimeni nu ridica un deget daca esti al nimanui (nu ai pile). Mi-e greu sa mai gandesc optimist, sa sper ca va veni o vreme cand.... 
Iar acum, dupa o zi lunga de lucru (prin care am trecut cu un pahar de ness cu cola si cu un 3in1) voi incheia ziua cu primul episod al sezonului 7 din House , urmat probabil de unul de Weeds (6.05). Si cum n-am reusit sa termin chiar tot si maine ma asteapta o zi asemanatoare.
Aa, cu toate ca am stat cu nasul in hartogaraie toata ziua am mai aruncat cate-un ochi si pe blogurile voastre, insa rar am mai lasat cate-un comment.
Noapte buna tuturor!

The sweet escape

Nu subestimati niciodata puterea micului chihuahua; sau in general puterea oamenilor mici, pentru ca nu degeaba se spune ca esentele tari se tin in sticlute mici.
Urmaream aici cu interes evadarea micului catelusi si la un moment dat mi s-a facut teama ca o sa evadeze doar lenesul, iar adevaratul maestru o sa raman cu capul intepenit. insa nu a fost asa, am avut parte de un happy ending, desi chihuahua a cazut in cap, pana la urma tot a evadat.
Funny rau nu?

Asa sa fie oare?

Chiar asa este pentru unii, nu? Chestia e ca nici macar atat nu fac, ca sunt botezati de mici, cand inca nu-si pot alege religia.

Lenea e cucoana mare...

Si o cucoana mare fiind, ea are extrem de multi supusi. Iata cativa
1.Pompierul lenes, ce stinge incediul din sezlong
2. Plimbatul cainelui zi de zi este o povara? Nu si pentru nenea asta!
3. Posta. Batrana Posta. Nu am mai trimis o scrisoare de secole. Unde se mai gasesc timbre? Pot oricand sa fac si eu ca cel din imagine, nu?
4. Statul la coada parca nu mai e asa de istovitor daca stam pe scaun la coada... nu?

5. Iata dovada ca se poate! Da, barbatii pot urina stand pe scaun (nu, nu pe ei)
5. De ce sa mai curatam inainte, cand putem si fara?
6. Tunsul ierbii poate fi o activitate extenuanta, insa nu si pentru niste oameni inventivi!
7. Protestul din masina. Astept ziua in care vom putea protesta doar prin statusul de pe facebook sau de la messenger. Oau, si mai bine! O sa protestam in somn! Cui nu-i convine ceva si vrea sa protesteze sa doarma in urmatorul interval orar :))



We are young!


Cel mai mult imi place asta:
"We're running with blood on our knees"-> adica am cazut, ne-am lovit, insa mergem mai departe, ba chiar mai mult: alergam cu sangele pe genunchi, nu asteptam sa se vindece, nu renuntam datorita ranilor, alergam in continuare!

Si mie unul mi-a placut si filmul Kick ass. N-a fost el cine stie ce smecherie, nu tu 3d, nu tu actori de renume (cu execptia lui Nicholas Cage) insa a avut un mesaj important de transmis, unul pe care nu-l dau aici, poate reusesc sa fac curios pe cineva.

(probabil ca mi-e dor de orele de interpretare a poeziilor cu dna. prof. Lupu si d-aia m-am apucat as analizeza acest vers.)

Din nou la scoala = k-kinda bizi....

In caz ca uit ca a inceput scoala alarma de la telefon imi aduce aminte in fiecare dimineata.
Urasc zilele astea de inceput, pana ne dezmeticim (noi- eu si ei), pana ne aducem aminte literele, pana ne invatam sa ne mai batem cu repetentii,  pana ne aducem aminte ce e ala alineat, unde este locul datei, cum se sta corect in banca, si lista ar putea continua cu inca cateva randuri.
Zilele astea am fost, sunt si voi fi ocupat cu scoala pana peste cap. Am de amenajat panourile din clasa (titluri din omidute, poze, decupat, colorat, lipit) si cand ma mai potolesc din astea ma apuc de planificari si alte documente ce ne sunt cerute (hartogaraia inutila ma omoara!) si intre timp trebuie sa mai fac si ore; ore la care le reamintesc zilnic aceleasi lucruri care parca pare ca nu le vor retine niciodata. Unde si cand lasam alineat, la inceputul propozitiei scriem cu litera mare, despartitul in silabe la capatul randului e crima. Si anul asta scolar se poarta literele pocite in asa hal, incat nici nu se cunoaste ca le-am facut acum un an... Si astfel iese ce se vede in imaginea din stanga: un colaj de foi rupte: unu nu pusese titlul unde trebuie, altul a uitat de aliniat, si la dracu': inca mai incurcam b-ul cu d-ul....
Si mai e si corectatul caietelor.
Asa ca am inceput sa iubesc dupa-amiezele linistite in care pot lucra in tihna, cu ceasca de 3in 1 in fata.
Tot ce mai pot spune acum este ca sper sa-si revina cat de cat in forma in care i-am lasat in vara.
Si toate astea pentru ce? Sa faca cele 4 clase primare, apoi inca 4 de gimnaziu, posibil 4 de liceu si poate facultate si apoi? Apoi mor de foame cu diploma in brate sau si-o pot indesa in fund; si astfel eu/ceilalti profesori si copilul ala pentru ce a mai muncit? Sunt atatea cazuri cu elevi buni, silitori care nu castiga bani si verisori/nepoti de primari/contabile/secretare/directoare ce se baga in fata lor. Si atunci ma gandesc ca tot ceea ce facem este in zadar si mi se adanceste ideea conform careia pentru ca ceva sa se schimbe in romania toti romanii trebuie sa piara, ca apoi sa renasca inocenti si sa o ia de la zero, altfel slabe sanse sa se schimbe ceva....
Ps: cine a dat-o pe asta cu scoaterea repetentiei la clasa I mare greseala a facut! Acum am si cativa care habar nu au (maxim cateva litere) si acre trebuiau lasati repetenti, insa nu se poate si trebuie sa ii tarasc inca un an si sa reiau alfabetul.

Piensa en ti

Va mai amintit de pustii latosi si un pic dintosi ce cantau piesa asta acum o caruta de ani?
Nu stiu cum se face ca azi am fost intr-un mood mai spanish, mai latino, si nu muzica actuala si veche (daca ce e scos in 2000 poate fi considerat vechi). Si dupa o calatorie in minunata lumea a youtube-ului mi-am reconfirmat a mia oara ca sunt fan Natalia Oreiro, ca ascult cu placere Thalia, Don Omar (Pobre Diabla) si altii care s-au impotmolit in primul hit (Los canos). Si cum nu m-am putut hotari cu ce melodie de la Natalia Oreiro sa va delectez, am ales "Piensa en ti".
Nina, dulce nina, piensa en ti... & stop acting like a bitch, daca mi se permite completarea.


Los Canos - Nina Piensa En Ti
 .

Welcome back, I've been expecting you!


Observ ca mai multa lume a postat articole pe bloguri referitoare la prima zi de scoala. Ce e a fost, ce este si mai ales ce va fi. Cred ca fiecare are amintiri placute din prima zi de scoala (prima, adica chiar prima zi de scoala, la intrare in clasa I) Sunt putine momente in viata pe care ni le amintim perfect si de care ne aducem aminte cu drag. Cred ca prima zi de scoala este unul dintre ele. Nu conteaza ca ati avut o invatatoare scorpie, sau ca ciclul primar nu v-a adus cine stie ce satisfactii, incepand din clasa I se leaga prietenii, ce pe viitor se vor consolida sau se vor risipi.
Astazi am avut si eu parte (iar) de prima zi de scoala. In fiecare an este diferit, in fiecare an alte mutrite ma cauta cu privirea, chiar daca ei sunt aceeasi. An de an ii vad cum se schimba, cum se dezvolta, cum se transforma.
Si in acest an mi s-a confirmat aceasta teorie. Desi nu ar trebui sa fie cine stie ce schimbari intre clasa I si clasa a IIa, eu am vazut astazi aceste schimbari. In primul rand le lipsea temea din ochii aia  mici, caci anul acesta stiau pe cine sa caute prin marea de oameni, stiau ca voi fi alaturi de ei. Imi place sa cred ca mi-am dezvoltat o relatie atipica cu elevii mei; in sensul bun; o relatie bazata pe respect reciproc si pe prietenie. Cred ca elevii mei vor creste fara frica de invatator, fara spaima aia teribila de nu mai puteai sa misti  nimic. De 4 ani de cand sunt printre ei am observat ca sunt si ei altfel de la an la an si de la om la om(am fost si in localitati diferite). Si intr-un singur an mi-am propus sa nu ma atasez emotional si chiar mi-a iesit, cu mult ajutor din partea lor si din partea conducerii. Nu credeam ca sunt capabil, insa anul scolar 2008-2009 imi lipseste din memorie, nu mai tin minte bine numele lor,serbarile; iar pe cei din 2006 ii stiu cu nume si prenume, atat pe ei cat si parintii lor. Va spun, este o experienta nemaipomenita sa ajungi sa vorbesti pe messenger cu fosti elevii. Altadata am sa pun pe blog niste scrisorele de la elevii mei de suflet, care au fost primii, si pe care nu ii voi uita niciodata.

Hai ca deja am scris mult fara sa exprim la fel de mult (cred). In orice caz am vrut sa spun ca eu inca traiesc bucuria inceputului de an scolar (an de an) si ca an de an vad cum mogaldetele evolueaza in fata ochilor mei. Desi nu se compara cu primii elevi incep sa-i indragesc din ce in ce mai mult si pe monstruletii actuali, cu nazbatiile lor, cu prostioarele, cu temele lor nefacute, desi sunt un fel de oite negre ale serie, snt oitele mele!

Altadata trebuie sa incep sa va povestesc si nazbatiile lor.

(nota:  pozele ce ilustreaza acest articol sunt poze facute caietului meu de lecturi particulare, clasa a Va, pe care inca il detin si care a "supravietuit" ultimei actiuni de curatire a arhivei, ca doar am spus ca strang tot felul de chestii de care cu greu ma despart. That's me)

Back to school :(

Da, de maine incepe IAR scoala. E o zi numai buna de inceput scoala. Culmea, scoala incepe lunea si mai e si 13 (nu ca m-ar afecta in vreun fel). 
Si culmea tupeului: se termina pe 18 iunie, dupa 35 sapatamni de scoala. Deci incepe pe 13.09 si se termina pe 18.06, cu 5 zile in plus :( Plus ca sunt niste vacante destul de aiurea puse.
Au astia noroc ca nu ma pricep (suficient) si la altceva, ca altfel.. drug dealer ma faceam :D
A se observa cat de variata este oferta de ghiozdanele anul asta. Mai simplu ca niciodata: baiat -Ben 10, fata - Hannah Montana. O sa am o clasa plina de beni teni si hane montane :| Sper sa nu si sa mai gaseasca si ei si cu Spider man si cu Barbie, asa, pentru diversitate.
Orice as spune, pana la urma trebuie sa recunosc ca am emotii (ca in fiecare an) si ca pe o parte astept sa inceapa scoala si sa-mi revad monstruletii. Mi-e teama de acum ca primele 2 saptamani le voi petrece reamintindu-le alfabetul si cifrele si incercand sa-i fac sa-i accepte pe cei noi (repetentii). 

Bubu face BUF!

Nu am mai postat de ceva vreme nimic despre hamsterii mei

Sa va povestesc care e faza. Dupa ce a fatat Buba i-am tinut separat: Buba si puii in acvariul mare si Bubu in acvariul mic, in interiorul acvariului mare. Si Bubu era nerabdator sa mai faca o serie de bubici si incerca tot felul de scheme de evadare. Insa acestea ii esuau mereu, pana cand i-am pus pe peretele acvariului sau un baton hamstericesc, pe care el l-a folosit pentru a se catara, numai ca nu a mai cautat si o cale pentru a se da jos de acolo si a ales-o pe cea mai simpla: buf!
Stiu ca e gresit sa rad de patania micutului meu companion, insa o sa ii dau voie sa rada cand o sa ma-mpiedic.
Si Buba e maestra in catarare si in cateva zile o sa va prezint si evadarea sa; a evadat in cusca lui Buba, simpatica. El dormea ca valiza-n gara si am gasit-o pe ea cu toate proviziile lui in pungute, insa ca o adevarata hoata nici macar nu il trezise. Si m-am speriat prima oara, ca deh, nu mai aveau voie sa mai faca bubici. Si m-am pus pe urmarit hamserita.... A mai facut odata giumbuslucul, am pus-o la ea; apoi mi-am luat telefonul si am inregistrat-o. Hai ca pun acum filmarea. Iata:
Si clipul asta cere cateva explicatii.
Dupa cum am mai zis: Bubu e cazat intr-o galetusa patrata, pusa la Buba in acvariul mare. In unele nopti Buba avea prostul obicei de a rontai ramele acvariului (din fier!!!) si ma enerva rau, asa ca l-am pus pe Bubu cu galetusa lui acolo, insperanta ca hamsterita nu va mai ajunge la coltul mult visat. Numai ca ea se strecura usurel pe langa casuta lui Bubu si tot rontaia de zor, reusind uneori sa imi faca multi nervi (gen trezit la 03:00 Am de rontaieli). Si am luat o jucarie de-a ei (un fel de capac) si am blocat galetusa lui Bubu pe pozitii. Ce bucuros am fost de ingeniozitatea de care am dat dovada; puteam sa ii spun clar si raspicat: beat that! Numai ca simpatica se catara si tot in magazia lui Bubu o gaseam, cu falcutele pline :))  Pe la secunda 14 cade, insa mai incearca si ii iese. Cum s-a trezit saracu' Bubu cu nebuna in cap :D Acum am scos galetusa lui Bubu din acvariul ei (sa fiu sigur). 

Kiss the cook! (or...)

Pentru ca am observat ca Grapefruitul wordpressian ne-a prezenat o ciorba de burta realizata impreuna cu al sau Fishuc (n-am uitat nici de painea prajita, o sa fac si eu intr-o zi) si Terra a venit cu desertul, am simtit eu ca lipseste ceva si astfel am pregatit (e mult prea mult spus) niste cartofi prajiti, insa nu va dau reteta, e un secret de familie... hai bine, va spun: aveti nevoie de... cartofi (va vine sa credeti sau nu), ulei si sare ( eu am folosit condimente e-uricioase). 
Asa ca acum mi-am demostrat si calitatile de maestru bucatar prin poze.
In prima poza avem prima etapa: se curata si spala cartofii (apoi se mai curata de ce nu s-a curatat din prima), apoi se feliaza, apoi se... taie feliile obtinute anterior. Eu am folosit un cutit mai neobisnuit, si i-am taiat in valuri (nu fac asta mereu, ci doar atunci cand nu ma grabesc). Apoi se incinge uleiul, si dupa asta se adauga cartofii in tigaie. In a treia poza este un castron cu varza murata rosie, cumparat inainte de la Interex.

Care e concluzia? Stiu sa fac cartofi prajiti, deci nu o sa mor de foame :))
Si sa vedeti ce omleta fac :P

(acest articol este un fel de pamflet si trebuie tratat ca atare; pamflet nu la adresa fetelor gospodine din linkuri ci la adresa mea, daca trebuie musai sa se adreseze cuiva)

A, a, a, acum e toamna, DA!

Daca Terra ne amintea acum ceva zile versurile unui cantecel din copilarie, iata ca astazi este randul meu sa va reamintesc un cantec drag mie si elevilor mei.
Trebuie sa il mai ascult de cateva ori si mi-l aduc aminte. Pana la urma nu e asa greu, ca vocalele dau ordinea strofelor...
Uite, si ca ca sa-mi intru si mai bine in mana, va las tema sa scrieti versurile cantecelului, fiecare cate o strofa.
Incep eu:

A a a Acum e toamna, da!
Iarba-n camp se vestejeste
Frunza-n codru-ngalbeneste
A a a Acum e toamna, da!

Si pentru a va demonstra ca acum e toamna, da! v-am pus si 2 poze cu struguri din gradina proprie. Oare astia sunt din soiul ala de se face Fanta madness?
Ai mei sunt buni la gust, insa trebuie spalati bine de tot pentru a-i curata de praful asternut pe ei;  aa si la astia ma enerveaza ca trebuie sa arunc acea cojita si sa mananc doar miezul; nu ca ar fi cine stie ce inconvenient, insa nu-mi place asta.

Leave Madalina Manole alone!


Am recunoscut, nu am fost cine stie ce fan Madalina Manole, in afara de "Fata draga" si alte maxim 3 melodii nu stiam de la ea. Insa mi-e scarba de cum se diseaca acum la televizor moartea ei...
Oare cand se va satura Mamaruta de scandaluri? eu cred ca d-abia d-acum s-a apucat zdravan... Nu poate sa redevina grasunelul ala funny de pe tvr2? Cat de lipsit de suflet, de umanitate a putut sa ajunga daca el inca mai dezbate sinuciderea Madalinei Manole? Era la sfarsitul sezonului cand s-a intamplat si acum, la revenirea de dupa concediu el inca mai stoarce declaratii de la sotul Madalinei; bine ca nici cu Acces Direct nu mi-e rusine, desi speram sa se schimbe putin odata cu moderatorul si formatul emisiunii.

Se pare ca lui Magaruta nu i-a fost suficient biletul de sinucidere al Madalinei (caruia parintii ii neaga originalitatea) si mai nou e in posesia unui clip in care artista s-a filmat cu ceva timp inainte de sinucidere. Si culmea tupeului jegos de care da parte: isi promoveaza emisiunea de azi promitand ca va da clipul pe post! Exista ceva mai josnic de atat? Nici nu stiu cine e mai josnic: Maruta, sotul sau parintii ei? Maruta ca ii face o placere nelumeasca sa zgandareasca in orice si pe deasupra se da si mare om de televiziune, care, vezi Doamne, prezinta telespectatorilor sai adevarul....

Si sotul ei de ce dracului nu inceteaza? S-o fi inteles cu Maruta pentru puncet de rating? Ok, din partea lui ar fi putut sa nu mai apara la tv, sa nu mai faca nici o declaratie si sa-i lase pe socrii sai sa spuna ce/cat/unde vor. La fel si din partea parintilor. Intr-un asemenea caz tacerea e cel mai bun raspuns. Apoi probabil se potolea si cealalta tabara si era liniste si Maruta si Gherghe se ocupau iar de nasul lui Tonciu, de sanii Sanzianei, de Nikita, de Tarky si altii.
Ce mi-e scarba de tot circul asta! Omul Madalina Manole s-a sinucis pentru ca nu a mai putut continua cu viata, prin scrisorea de adio a vrut sa lase liniste si pace in urma ei si numai de asta nu are acum parte.
Aceste 2 emisiuni (cu invitatii lor) au devenit ca 2 animale ce se hranesc din trupul lipsit de viata al Madalinei.
Oare chiar nu poate nimeni sa faca un pas inapoi si sa inceteze cu acest circ morbid? Pacat...

@ GlossyMagazine.ro

Adina Scurtu de la Glossymagazine.ro a avut putin chef de joaca si a participat la o sedinta foto (prea mult spus) in care spatele ei a fost folosit ca spatiu publicitar pentru branduri renumite. Asta ca o nota de ironie catre cei care afirma ca se simt folositi de catre presa, insa uita sa mentioneze ca presa i-a facut persoane publice, vedete.
Ce poze i-au iesit puteti vedea aici.
 Insa cum eu stiu ca ea e in oarece conflicte cu Andreea Balan si cu fanii acesteia (care chiar au acuzat-o ca incearca sa-si faca reclama pe spatele Andreei) m-am gandit sa-i fac cadou pozele din acest articol. :))

Recunosc, cu ceva talent si indemanare ar fi putut iesi mult mai bine, insa ideea a fost a mea, scoasa cumva din articolul linkuit si din cuvintele fanilor.

Leapşă: Diverse, despre mine (partea a IIa)

Am fost lepsuit de catre ZzigZzag (a facut-o si Terra) cu o leapsa in care mi se cere sa raspund la cateva intrebari mai personale spre intime..
Here goes:
1. Când ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mândri de tine?
Cand au constientizat ca fac fata nivelului noii scoli unde m-au transferat in clasa a 5a. Vechea poveste cu baiat de la tara transferat la scoala de oras.

2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare?
Pe mine ma dezamagesc cel mai des. Sunt intr-un conflic

Graffitti ~ pictura urbana

Citind in Adevarul de seara acest articol, mi-am adus aminte de graffitti-urile ce au impanzit zona fostului cinematograf Independenta. Peste tot prin acea zona se pot vedea graffiti-uri impresionante, si am reusit sa deslusesc scrisul "Mask"; bine, nu a fost chiar asa de greu.
Insa care-i faza? Mask e nick-ul celui care l-a facut? De ce ar vrea cineva sa-si scrie numele pe toti peretii? N-a trecut de faza NPPTG? A nu se intelege gresit: percep graffitti ca pe o arta, o modalitate de exprimare artistica, iar in cea din poza e clar ca nu e munca unui novice, imi place foarte mult cum i-a iesit; ba chiar ma enerveaza cat de bine i-au iesit detaliile si ma fascineaza ca astia nu lucreaza cu schite, nu au cum sa stearga/modifice, si spray-ul nu mi se pare un instrument de precizie,  plus ca mai trebuie s-o faca si pe ascuns.
Ce ma enerveaza totusi e ca asemenea opere de arta sunt stricate de mazgaliturile alea mici (semnaturi, probabil) ale novicilor.
Si eu daca as avea vreo firma/magazin chiar i-as ruga sa-mi picteze (asta e termenul potrivit?) fie numele firmei fie logoul. Cat  de fain ar fi ca pe peretii magazinului Vodafone sa fie pictat un graffitti cu logoul sau sloganul scris cu acele caractere specifice?  Ala din poza de mai sus e chiar pe un perete din cladirea  in care are sediul Omniasig; nu ar fost tare ca in loc de "MASK" sa fi scris Omniasig?
Poate ma lamureste si pe mine vreun cunoscator care e faza cu Mask scris pe peretii fostului cinema? E un marcaj ca zona e a lui? mask e nickul celui care le-a facut?
"Pe zidul unei clădiri mari, în parcarea din spatele Hotelului Dâmboviţa, se află reprezentată o panoramă a centrului vechi, pictura fiind făcută de unul dintre cei mai talentaţi grafferi din Târgovişte."
Am sa merg sa vad si eu aceasta panorama... M-au facut curios. Si in acelasi articol se spunea ca vor veni niste grefferi sa picteze in Parcul Chindia de zilele orasului. Am sa merg dupa, sa vad ce a iesit.

Cd gratis: Vali Sterian


Facand curat pe birou (in, pe si pe langa) am dat peste (printre muuulte alte prostii) de cd-ul primit impreuna cu ziarul Jurnalul National din colectia "Muzica de colectie", mai exact volumul 66. Si cum habar nu am cine e nenea asta (mi-a explicat tata ca era un fel de Timberlake al anilor 70-80). Eu habar nu am cine e, insa m-am gandit sa postez pe blog, ca poate-l vrea cineva (cu toate ca e foarte greu de crezut ca cineva care stie de Vali Sterian sa-mi citeasca blogul ).  Imi place foarte mult  interiorul, cu scrisul ala de mana, cu taieturi, cu incercuirile alea, cu sagetile, cu evidentiatorul verde... anii aparitiei pentru fiecare piesa cat si cateva indicatii scrise cu negru. o idee foarte originala, nu? Ca sa nu mai deviez aiurea:
Donez cd cu Vali Sterian (Jurnalul National ~ Editie de colectie).
Il vrea cineva?
Later edit: traiasca wikipedia! Uite cine a fost nenea asta!

Sfat: uita-te pe unde mergi!

E destul de veche faza, insa merita vizionata! 
Mi s-a intamplat si mie ceva similar acum ceva vreme, insa cu un indicator :D Sa le puna dracului mai sus aia din Sinaia!

Zilele Cetatii Targoviste ~ 2010


Programul oficial ZILELE CETATII TARGOVISTE 2010
Miercuri 8 septembrie
11:00 Mitropolia Targoviste – Slujba religioasa prilejuita de praznicul Sf. Fecioare Maria
12:00 Procesiune
12:30 – 13:00 Sosisirea oficialitatilor
13:00 Sedinta festiva – Sala Florentina a primariei Targoviste
15:00 Cocktail oferit de primarul municipiului Targoviste – Casa de Oaspeti a CJ
Joi 9 septembrie
Targul Mesterilor Populari si a Taberei de Creatie “Toamna la Chindie” – Parcul Mitropoliei
Targul Auto – Piata Tricolorului
Targul Comerciantilor – scuarul primariei si Parcul Chindia
Vineri 10 septembrie
09:00 Premierea cuplurilor care sarbatoresc 50 de ani de casatorie -primaria municipiului Targoviste
Targul Mesterilor Populari si a Taberei de Creatie “Toamna la Chindie” – Parcul Mitropoliei
Targul Auto – Piata Tricolorului
Targul Comerciantilor – scuarul primariei
18:00 Gala de Excelenta, editia a II-a – Teatrul municipal Tony Bulandra
19:00 Festivalul International de folclor – parcul Chindia
20:00 Concert extraordinar – Orchestra simfonica Muntenia si invitatii – Teatrul municipal Tony Bulandra
Sambata 11 septembrie
Targul Mesterilor Populari si a Taberei de Creatie “Toamna la Chindie” – Parcul Mitropoliei
Targul Auto – Piata Tricolorului
Targul Comerciantilor – scuarul primariei
19:00 Festivalul International de folclor – parcul Chindia
Duminica 12 septembrie
Targul Mesterilor Populari si a Taberei de Creatie “Toamna la Chindie” – Parcul Mitropoliei
Targul Auto – Piata Tricolorului
Targul Comerciantilor – scuarul primariei
18:00 Parada de inchidere a celei de-a XV-a editie a Festivalului International de Folclor
19:00 Spectacol folcloric – parcul Chindia
Programul publicat este cel oficial. Din lipsa de fonduri nu sunt concerte. Celelalte manifestatii au fost facute din sponsorizari si chiriile percepute comerciantilor pe aceasta perioada a zilelor Targovistei.
(informatie preluata de pe etargoviste.ro. In rest fac bine, mai nimic special, insa de acteva zile am lasat-o mai usor cu blogul... o sa-mi revin :D)

INNA - Sun is up (coming soon)


Pozele sunt de o claritate extraordinara (e clar ca photoshopul poate face minuni).
A 2 poza a fost postata pe contul ei official de facebook cu titlul Inna vs Inna.